Blog Dermocenter

Medicamente sau cosmetice? Odată ce cosmeticiana îşi dă seama că problemele pielii necesită competenţe profesionale mai mari decât poate oferi ea în institutul de înfrumuseţare ea va recomanda vizitarea dermatologului. Noi comparăm agenţii activi farmaceutici cu cei cosmetici.

Zona gri dintre preparatele farmaceutice şi cele cosmetice creşte, în ceea ce priveşte promisiunile de eficacitate ca şi efectele lor. Aceasta înseamnă mai multe competenţe din partea cosmeticii deoarece aceasta poate trata acum eficient diferite probleme ale pielii. În ciuda acestui fapt însă este foarte important să se respecte limitările în aceste cazuri pentru a evita apariţia de conflicte cu capacităţile medicale şi mai presus de toate evitarea conflictelor cu legea. Vindecarea şi tratarea sunt excluse explicit din Directiva Cosmetică. Acum se pune întrebarea ce probleme ale pielii intra în categoria cosmeticii şi de unde începe indicaţia medicală. Aceasta este o întrebare complexa la care nu se poate da un răspuns exact nici de către experţii care se ocupă cu legislaţia în domeniu.

Pielea uscată este o consecinţă a problemelor barierei naturale de protecţie a pielii. Acest tip de piele este desigur foarte sensibil datorita faptului că dacă vaporii de apă pot trece prin bariera de protecţie a pielii atunci pot pătrunde şi alte substanţe alergene, iritante şi microorganisme. Pielea răspunde prin apariţia eritemului şi a mâncărimii. Acum se poate pune întrebarea dacă avem de-a face cu piele uscată sau cu simptomele eczemei atopice. Aceasta este o întrebare dificilă uneori şi pentru medic.

Ceea ce se poate spune cu certitudine este că pielea are nevoie deasemenea de îngrijire aecvată. Pielea uscată, neiritată, poate fi tratată cu ajutorul cremelor bogate în lipide ce conţin NMF( amino acizi, uree) şi acid hialuronic. Pielea atopică are nevoie în plus de substanţe ce sunt antiinflamatoare, care înlătură mâncărimea şi calmează eritemul. Crema ideală pentru tratarea problemelor barierei de protecţie naturale a pielii este capabilă să trateze toate simptomele enumerate mai sus.

Substanţe contraproductive

Ingredientele şi termeni specificaţi în INCI sunt un subiect important aici.

Urmatoarele subiecte ar trebui luate în vedere:

• Emulsificatorii pot facilita apariţia problmelor barierei de protecţie naturale a pielii.
• Conservanţii artificiali sunt contraproductivi.
• Acelaşi lucru se aplică pentru mirosuri ce patrund uşor prin bariera naturala de protecţie a pielii sănătoase.
• Uleiurile minerale formează o peliculă superficială şi reduce potenţialul natural de refacere al pielii.

Studiile clinice au arătat că o selecţie profesională a cremelor de bază şi a agenţilor activi poate aduce rezultate excelente. Cu alte cuvine am pătruns acum în domeniul corneoterapiei. La polul opus se află tratamentele convenţionale farmaceutice cu indicaţii specifice.

Compararea

Următorul tabel, care nu doreşte sa fie exhaustiv, arată în prima coloană problema dermatologică iar în următoarea coloană sunt prezentate listele cu agenţii farmaceutici tipici folosiţi iar în ultima colană sunt aenţii activi cosmetici folosiţi alternativ în terapia cosmetică. Aşa cum am menţionat mai sus produsele cosmetice adecvate pot îndepărta siptomele pe care pacientul le resimte. Acesta poate fi privit ca un adevarat cadou de catre pacient deoarece tratamentul cosmetic nu are efecte secundare aşa cum au produsele farmaceutice. Dacă tratamentul medical cu agenţi activi farmaceutici este combinat cu terapie de îngrijire adaptată, ne referim la aceasta cu termenul de corneoterapie adjuvantă. Foarte adesea chiar agenţi activi farmaceutici identici sunt folosiţi însă cu proprietăţi funcţionale diferite. Dar ce se poate spune împotriva folosirii acidului azelaic (până la 1%) ca şi substanţă componentă în produsele cosmetice de îngrijire a pielii afectată de rozacee? Prin comparaţie preparatele farmaceutice conţin doze multiple şi dovedesc efect antimicrobian. Poate fi spus că mai ales în preparatele liposomale acest component va contribui la procesul de recuperare. Există o interacţiune optimă dacă ambele domenii, farmaceutic şi cosmetic aplică aceeaşi cremă de bază. În anumite cazuri numai se pot folosi tincturile ca şi creme de bază.

Fosfatidilcolinele singure sunt un agent activ foarte eficient datorită conţinutului de acid linoleic. Pe de altă parte, servesc ca agenţi intensificatori ai penetrării agenţilor polari apoşi(liposomi) şi agenţii lipolitici (în nanodispersii degradabile biologic). În mod particular uleiurile ca de ex. uleiul din seminţe de in, uleiul de luminiţa nopţii şi vitaminele devin mai uşor disponibile meabolismului şi sunt mai uşor acceptate datorită proprietăţilor lor senzoriale.

Pe lângă trigliceride, fitosteroli, squalan şi ceramide, fosfatidilcolinele hidrogenate sunt componente ale cremelor de bază DMS cu structura asemănătoare pielii care nu conţin emulsificatori şi conservanţi.

Trigliceridele vegetale pot fi uleiuri neutre (trigliceride cu lanţ mediu), ulei de avocado, ulei de germeni de grâu. Trigliceridele specifice ca şi uleiul de luminiţa nopţii (agent activ principal: acidul gama linoleic), uleiul de seminţe de in (agent activ principal: acidul alfa linoleic), ulei de măceşe (acid linoleic şi acid alfa linoleic) sunt separate.

Agenţii activi enumeraţi în tabel sunt folosiţi separat sau în combinaţii, în funcţie de problema specifică a pielii.

Acneea – prevenire şi îngrijire

Acneea este una din problemele pielii cele mai frecvente cu care se confruntă institutele de înfrumuseţare. Clienţii cu acnee şi mai ales tânăra generaţie cu această problemă trec printr-un adevărat calvar personal şi în general au aşteptări foarte mari de la un tratament cosmetic.
Acneea este o boală a foliculilor glandelor sebacee (în latină cuvântul folicul înseamnă tub) care conduc la canalul firului de păr. Sebumul care este produs de glandele sebacee îngraşă pielea şi firele de păr, formând o peliculă alunecoasă şi închide canalul firului de păr faţă de exterior. Chiar lângă zona unde firul de păr creşte, la suprafaţa stratului cornos este mai delicat şi are o uşoară formă de coş. Astfel sebumul eliberat transportă toate celulele stratului cornos care s-au desprins la suprafaţă.
Sebumul conţine printre altele:
• Trigliceride (uleiuri) cca. 41%
• Ceară ester cca. 25%
• Acizi graşi cca. 16%
• Squalene cca. 12%
• Digliceride cca. 2%
• Colesterol ester cca. 2%
• Colesterol cca.1-2%

Curgerea de sebum este controlată de hormoni ca şi testosteronul a cărui cantitate creşte specific în perioada pubertăţii. În cazul în care formarea de celule cornoase este crescută (hiperkeratoză) curgerea sebumului de la glandele sebacee spre exterior va fi congestionată sau blocată total. Foliculii glandelor sebacee se lărgesc şi se umplu cu un amestec de sebum şi reziduri de celule ale stratului cornos ceea ce duce la formarea binecunoscutelor puncte negre sau puncte albe. Leziunile glandelor sebacee vor duce la apariţia de iritaţii ale pielii. Un astfel de mediu este ideal pentru bacterii anaerobe ca de exemplu propionbacterium acnee (P. acnes).

Substanţe comedogenice

P acnes produce o serie de acizi graşi cu efecte comedogenice. Alte substanţe adiţionale care cauzează acnee sunt uleiurile minerale, tar, hidrocarburi clorinate, medicamente şi substanţe cosmetice. Elementele ce îngraşă ocupă prima poziţie pe lista produselor cosmetice ca de exemplu lanolină, alcool cetil, acizi graşi saturaţi şi esterii lor care însă reacţionează cu pielea numai când aceasta este umedă şi uleioasă. În cazul pielii sensibile alcoolii etoxilaţi şi glicolii polietilenici (PEG) joacă un rol important deoarece ambii sunt folosiţi ca emulsificatori şi solubilizatori. Sub acţiunea razelor ultraviolete şi a oxigenului atmosferic aceştia dezvoltă peroxizi care la rândul lor vor genera radicali agresivi cauzând astfel aşa numita acnee Majorca. Cum aceste substanţe sunt folosite pe scară largă, cosmeticienii sunt sfătuiţi să studieze cu atenţie declaraţia INCI. Chiar şi astăzi produsele de protejare faţă de razele soarelui conţin încă aceste substanţe. Alcoolii etoxilaţi pot fi recunoscuţi cu uşurinţă în declaraţia INCI ca de exemplu: ceteareth-10.
Acneea poate deasemenea să fie generată de purtarea hainelor foarte strâmte deoarece acestea creează un mediu umed şi uleios.

Influeţa hormonilor

Există forme variate de acnee şi deasemenea există şi termeni variaţi. Frecvent, acestea depind de nivelul curent al hormonilor şi pot apărea înainte de menstruaţie, în timpul ovulaţiei sau dupa naştere. După Gollnick (1993) există patru factori majori în apariţia acneei:
• foliculii hiperkeratozici
• hiperplazia glandelor sebacee
• hipercolonizarea microbiană
• inflamaţia şi reacţia imună
Mai mult, materialul genetic, influenţele date de mediu şi psihicul au deasemenea un rol important. Natural, formarea de comedoame este crescută în zonele cu o densitate a glandelor sebacee mai mare ca de exemplu, zona feţei, a decolteului, spatele şi umerii. Boala poate dezvolta simptome mai mici sau mai mari iar OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) a realizat o listă cu 10 grade diferite de acnee. Hiperplazia glandelor sebacee poate duce chiar la dezvoltarea pielii îmbătrânite cu noduli izolaţi de culoare gălbuie, ce se pot găsi cel mai adesea pe fruntea şi obrajii persoanelor cu ten gras. În general frecvenţa cazurilor de acnee scade după 30 de ani cu excepţia unui anumit grup de femei cu tendinţa de dezvoltare a acestei maladii în această perioadă a vieţii. În aceste cazuri se presupune ca acneea se datorează influenţelor hormonale.

Acidul Linoleic şi nutriţia
Acneea vulgară care este cea mai comună formă de acnee, de gradul 1 şi 2 raspunde foarte bine la administrarea de produse ce conţin acid linoleic, produse prescrise de dermatologi şi care sunt deasemenea folosite şi în institutele de înfrumuseţare ca măsură de prevenire. Preparatele cu acid linoleic ce conţin pe langă acesta simultan şi un carrier au o eficacitate mai mare. O sursă foarte interesantă de acid linoleic pentru îngrijirea pielii îl au liposomii şi nanoparticulele, structuri asemănătoare celulelor, care sunt vizibile doar la microscopul electronic. Substanţa de bază a lipozomilor este fosfatidilcolina (declaraţia INCI: lecitină). Nanoparticulele au în plus o proprietate foarte folositoare: sunt capabile sa stocheze şi să transporte substanţe sensibile ca de exemplu vitamina A care are rol în prevenirea acneei. Studiile clinice au arătat că liposomii concentraţi fară nici un agent activ adiţional reduce numărul de comedoame cu mai mult de 60% şi eflorescenţa cu mai mult de 70% într-o perioadă de 28 de zile. Dacă acidul linoleic esenţial provenit din nutriţie are deasemenea un efect pozitiv, nu s-a putut dovedi încă deoarece este metabolizat diferit în piele. Studii izolate au arătat cum consumul de grăsimi animale şi ciocolată, produse ce conţin grăsimi hidrogenate susţin dezvoltarea acneei. Studiile mai extinse însă nu permit o generalizare aici. Însă un lucru este sigur, acela că o dată cu reducerea de calorii la indivizii supraponderali poate duce deasemenea la reducerea producţiei de sebum şi de hormoni androgeni ceea ce va conduce la o îmbunătăţire generală a simptomelor.
Treatment dermatologic
Conform factorilor ce cauzează acneea, tratamentul dermatologic foloseşte agenţi activi care mai presus de toate au proprietăţi de:
• lichefiere a sebumului
• supresivi ai sebumului
• de împiedicare a keratozei
• anti-microbieni
• anti-inflamatori
• imuno-supresive şi
• regeneratoare
Frecvent agenţii activi au efecte simultane. Fosfatidilcolinele menţionate mai sus ce sunt bogate în acid linoleic şi ce pot fi deasemenea folosite în produsele cosmetice au efecte de lichefiere a sebumului, prevenire a keratozei, suprimare uşoară a producţiei de sebum şi de regenerare. Mai mulţi autori au descris chiar efecte antibacteriene în legătură cu P. acnes. În practica dermatologică în special produsele cu vitamina A sau alte retinoide se aplică pentru tratarea hiperkeratozei. Acidul azelaic influenţează deasemenea procesul de cornificare în timp ce acidul salicilic are efecte keratolitice. Antibioticele aplicate local ca şi eritromicina sau tetraciclina de exemplu sunt folosite în cazul inflamaţiilor şi impiedică deasemenea creşterea de P. acnes. Peroxidul de benzoil are deasemenea rol de substanţă anti-bacteriană.
Un tratament hormonal pentru femei, cu progesteron cauzează suprimarea producţiei de sebum. Este recomandabil sa fie privită cu atenţie compoziţia cremelor de bază şi a produselor cosmetice folosite pentru a evita efectele contraproductive. În special emulsificatorii şi substanţele lipidice pot împiedica procesul de vindecare. Din ce în ce mai mult principiile DMS sunt aplicate în produsele dermatologice şi în preparatele individuale făcute în farmacii deoarece compoziţia acestora şi structura sunt similare pielii (DMS = Derma Membrane Structure). O serie de agenţi activi farmaceutici sunt deasemenea aplicaţi sistematic. O curăţare cu grijă a focarelor de acnee trebuie să acompanieze tratamentul. Peelingurile pot fi deasemenea de mare ajutor în această privinţă deoarece acestea facilitează deschiderea foliculilor. Un masaj uşor în combinţie cu un peeling ajută la decongestionarea glandelor sebacee. Însă numai personalul cu experienţă şi foarte bine pregătit ar trebui să scoată manual comedoamele prin aplicarea de uşoară presiune. Condiţile de igienă optimă şi o curăţare competentă sunt foarte importante. Tratamentul individualizat însă depinde de simptomele specifice ale acneei. O cooperare stânsă între dermatolog şi cosmetician este de obicei indinspensabilă pentru a avea cele mai bune rezultate.

Tratamentul cosmetic
În institutele de înfrumuseţare tratamentul acneei începe laVapozon (aburi fierbinţi) ce cauzează dilatarea porilor astfel că urmatoarea etapă de terapie manuală(extracţie) se poate desfăşura foarte uşor. Majoritatea dispozitivelor Vapozon oferă posibilitatea cosmeticianului să lucreze cu uleiuri esenţiale ca şi levănţica sau alte uleiuri ce au efect de calmare şi de generare a stării de bine. Deoarece starea mentală joacă deasemenea un rol important în problemele pielii, o atmosferă relaxantă poate fi de mare ajutor. Pentru formele de acnee ca şi acneea cu comedoame care nu va dezvolta inflamaţii majore şi pustule, un peeling uşor este recomandabil după tratamentul la Vapozon, lucru care va avea o influenţă preventivă în formarea de noi comedoame dacă este aplicat cu regularitate. Este recomandabil să se aleagă produse pentru peeling care au deja efecte de îngrijire a pielii şi în acelaşi timp nu conţin substanţe comedogence, uleiuri minerale sau emulsificatori.
Cicatricele minore acneice şi tulburările majore de cornificare pot fi tratate prin aplicarea de mijloace de dermoabraziune electrice. În practica dermatologică cicatricele permanente pot fi abordate prin tehnici de dermoabraziune, kriopeeling sau tehnici injectabile (cicatricele în formă de coş). Peelingurile mecanice şi masajul ar trebui evitate în cazul manifestărilor inflamatorii ca şi acneea papulopustuloasă pentru a evita o suprainfectare adiţională. În loc de masaj este recomandabil să se aplice drenajul limfatic manual. O mască anti-inflamatorie cu efect de calmare va completa tratamentul acneei în institutele de înfrumuseţare. Sistemul de produse modular oferă o varietate de posibilităţi pentru adaptarea individuală la diferitele forme de acnee. Agenţii activi concentraţi se pot combina cu creme de bază ce sunt adaptate conţinutului de sebum al pielii. Agenţii activi concentraţi ca şi D-pantenolul, aloe vera şi acidul hialuronic calmează pielea şi reduc roşeaţa pielii ce rezultă în urma tratamentului.
În cazul tulburărilor majore de cornificare, milia şi cicatrici se recomandă o combinaţie de crema de bază DMS cu cu conţinut scăzut de lipide, vitamina A nanoparticule şi liposomi concentrat. Măştile de argilă se pot folosi deasemenea în cazul seboreei oleosa. În contrast cu crema de bază această mască se va îndepărta complet după aproximativ 20 de minute. În cazul diagnosticării cu orice fel de inflamaţie, masca nu trebuie lăsată să se usuce. În acest caz, masca trebuie să fie acoperită cu comprese umede. Pentru tratamentul acneei tarda ce se poate dezvolta în jurul vârstei de 30 de ani (vezi mai sus) şi care este foate persistentă şi provoacă o suprafaţă a pielii cu scuame şi tensiune superficială, măştile şi loţiunile ce conţin nanoparticule s-au dovedit de mare succes. Nanoparticulele ce conţin fosfatidilcoline naturale şi combinate cu acid linoleic compensează deficienţele ce sunt caracteristice pentru acest tip de acnee. Faţă de liposomi, nanoparticulele conţin deasemenea cantităţi mai mari de substanţe lipidice, o caracteristică ce se potriveşte de minune nevoilor pielii de peste 30 de ani. Este esenţial să se evite uleiurile minerale deoarece acestea pot avea proprietăţi comedogenice pe lângă efectele lor ocluzive.

Recomandări adiţionale

Când se curăţă, pielea afectată de acnee ar trebui luat în vedere ( în special pentru aplicarea de acasă) ca trebuie folosiţi agenţi de curăţare fară substanţe de re-îngrăşare deoarece acestea pot avea efecte contraproductive. Pe lângă gelurile de curăţare şi loţiunile liposomale s-au dovedit de succes deoarece acestea transportă acidul linoleic în piele având efectele enumerate mai sus. Trebuie adăugat faptul că fosfatidilcolinele din liposomi au influenţe pozitive şi asupra cicatricelor, cicatricele existente se înmoaie considerabil. Uscarea suprafeţii pielii datoriă tratamentului dermatologic cu peroxid benzoil sau retinoide poate fi evitată prin folosirea unei creme DMS uşoare.

Un fenomen neplăcut: mâncărimile de nesuportat împreună cu eritemul. Fie că se datorează muşcăturii unei insecte, fie datorită contactului cu anumite plante, nevoia de a te scărpina este foarte neplăcută, cu atât mai mult în timpul nopţii sau în public şi se poate datora şi igienei precare sau unor paraziţi. Ocazional pielea este iritată dar iritaţia nu poate fi localizată iar scărpinatul nu aduce nici o alinare. Următorul articol se referă la cauzele şi remediile cosmetice ale acestei probleme.
Câteva fire de păr, scame sau o insectă pe piele, o uşoară tensiune datorată pielii uscate sau chiar ideea de mâncărime în timpul unei nopţi nedormite declanşează aproape automat scărpinatul. Iritaţiile datorate unei cauze fizice sau fziologice ne însoţesc la fiecare mişcare. Dar este un lucru interesant faptul că aceste iritaţii sunt transmise ca un semnal altor oameni dacă se vorbeşte despre acestea sau dacă cineva vede o alta persoană scărpinându-se. Poate fi un reflex arhaic de apărare împotriva paraziţilor ca păduchi, căpuşe şi pureci.
Problema apare dacă pielea dezvoltă vezicule ce produc mâncărimi (urticarie) datorită influenţelor externe, Contactul cu firele de păr care nu sunt legate deranjează şi cauzează mâncărimi datorită transferului biogenic de amine histamine şi serotonină împreună cu acid formic şi acetilcolină. Reacţii similare pot fi observate după contactul cu meduzele din oceane. Histaminele naturale ale corpului sunt eliberate după muşcături de insecte, infectări cu paraziţi şi reacţii alergice ale pielii sub acţiunea unor substanţe străine. Substanţele ingerate oral pot cauza apariţia de pustule şi vezicule ce provoacă prurit pe întreaga suprafaţă a corpului. Agenţi farmaceutici dar şi mâncăruri, începând cu mirodenii şi ierburi până la vinul roşu pot aparţine acestei categorii, lucru care depinde de sensibilitatea individuală a persoanei. Varicela sau alte infecţii pot cauza apariţia unor pustule ce provoacă mâncărimi foarte enervante pentru persoana în cauză. Uneori chiar şi un stres personal poate declanşa pe fond nervos reacţia de scărpinare ca de exemplu în spatele urechilor, lucru similar cu gestul constant de a lua o ţigară.
Dacă produsele cosmetice cauzează mâncărimi ale pielii se pune frecvent întrebarea folosirii ingredientelor iritante ca de exemplu tensidele care au efect de indepărtare a grăsimilor de pe piele şi prin urmare duc la formarea de piele uscată după duş. Pe lângă acestea ar trebui menţionate reacţii alergice la uleiuri esenţiale, extracte şi conservanţi.
Problemele pielii, ca de exemplu acneea inflamatorie, neurodermatita şi psoriazisul ca şi tulburările barierei naturale de protecţie a pielii, tulburările de cornificare, arsurile solare şi reacţia pielii la propria transpiraţie sunt foarte răspândite. Simptomul ce acompaniază aceste probleme este pruritul, în special în zonele unde pielea şi-a modificat aspectul. Reacţiile sunt intensificate de purtarea de haine necorespunzătoare sau de folosirea de produse cosmetice inadecvate în acest context sau care nu se potrivesc nevoilor individuale ale persoanei în cauză sau pur şi simplu sunt de o calitate îndoielnică.

Identificarea declanşatorilor

Pe lângă analiza precisă şi temeinică a pielii este nevoie de multă atenţie şi spirit practic pentru a identifica cauzele individuale. În mod frecvent este şi o problemă psihică. Cu cât indivizii afectaţi se concentrează pe problema mâncărimii, cu atât mai mult sistemul lor nervos le joacă feste. Aceştia aparţin grupului de clienţi cel mai dificil al institutelor de cosmetică şi au nevoie mai degrabă de o consultaţie sensibilă şi convingătoare. În cele mai multe cazuri aceştia au trecut deja printr-o odisee a diagnosticelor şi au încercat un număr infinit de produse. Pe lângă aceasta, din când în când se pot produce iritaţii spontane la produse sau tratamente de înfrumuseţare în practica zilnică ceea ce înseamnă ca o cosmeticiană ar trebui să se informeze cât mai mult despre subiectul în cauză pentru a fi pregătită pentru asemenea cazuri. Pe de altă parte însă se poate presupune ca în urma unui tratament de succes clienţii afectaţi de iritaţii se vor număra printre cei mai buni agenţi publicitari. Chiar dacă cosmetica poate doar să susţină tratamentul, potenţialul corneoterapiei şi al terapiei preventive nu ar trebui subestimat.

Un tratament bine ales

Cu excepţia cazurilor în care cauza este de natură psihică, mancărimea este un semn al unei bariere de pretecţie a pielii foarte sensibilă şi deranjate. De aceea tratamentul se concentrează pe obţinerea unei barierea naturale sănătoase. Urmând acest concept, iritaţiile locale ce implică apariţia de comedoame (acnee), neurodermatită (infecţii datorate scărpinatului) şi psoriazis (piele hiperactivă) sunt tratate şi prevenite cu agenţi activi adecvaţi
Pielea uscată şi tensionată permanent este legată deasemenea de probleme ale barierei naturale de protectie a pielii. În acest caz factorul de hidratare natural (NMF) al pielii trebuie sa fie suplimentat cu amino acizi din creme cu conţinut crescut de lipide care nu conţin emulsificatori, parfum sau conservanţi. O alinare pe termen lung se poate obţine prin reducerea frecvenţei curăţării, a băilor şi prin folosirea de produse de curăţare ce nu fac spumă. Pentru a evita efectul contraproductiv de umflare a pielii este bine să se evite folosirea apei cu temperaturi ridicate şi deasemenea trebuie scurtat la minim timpul petrecut la duş. Apa foarte dură şi umiditatea scăzută reprezinta adevărate probleme, cu toate că umiditatea poate fi crescută prin scăderea temperaturii camerei în timpul sezonului rece. Foarte frecvent este trecut cu vederea şi impactul pe care îl au hainele asupra pielii: uşoare, ce alunecă şi sunt confortabile pot avea efecte pozitive nu numai ziua dar şi în timpul nopţii. O alternativă ar putea fi chiar sa nu mai dormim în pijama.
Infecţiile cu fungi ce provoacă mâncărimi ale pielii picioarelor şi în regiunea pubiană se datorează unei igiene personale excesive, unui micro climat în permanenţă umed sau transpiraţiei abundente. Acelaşi lucru se aplică şi infecţiilor fungice ale scalpului ce pot fi diagnosticate prin observarea scuamelor ce rămân pe scalp. Aceste infecţii pot perfora bariera naturală de protecţie a pielii astfel încât este important abordarea unui tratament pe termen lung de regenerare a pielii dupa tratamentul cu antibiotice. Produsele adecvate aici sunt cremele cu structură asemănătoare pielii ce conţin D-pantenol şi vitaminele A, C şi E. Această strategie de îngrijire a pielii ce are ca scop regenerarea acesteia s-a dovedit de succes şi în tratarea cicatricelor proaspete ce provoacă mâncărimi.
Pielea atopică (neurodermatită) este deja o problemă avansata a barierei de protecţie. Pe lângă substanţele de îngrijire folosite pentru regenerarea barierei de protecţie naturale a pielii se folosesc creme cu conţinut crescut de lipide şi agenţi activi antiinflamatori ca uleiul de luminiţa nopţii, uleiul de seminţe de in şi extractul de boswelia. Avantajul folosirii acestor agenţi este că aduc pielii substanţe lipide şi evită efectele secundare nefiziologice provocate de uleiurile de parafină. Ureea reduce mâncărimea. Este recomandabil folosirea de oleogeluri fară conţinut de apă dacă există o sensibilitate specifică la emulsii indicată prin dureri temporare după aplicaţie, lucru aplicabil şi în cazul pielii adolescenţilor.
Pentru muşcăturile de ţânţari se poate folosi un amestec de creme cu nanoparticule de primule şi uree ce produc o alinare la câteva minute după muşcătură.
Pielea afectată de psoriazis poate fi tratată în acelaşi mod dar cantitatea de lipide conţinută de cremă ar trebui adaptată nevoilor individuale. Complementar se pot folosi deasemenea loţiuni ce conţin acid fumaric ce se poate aplica după curăţare. De fapt acestea sunt produse fără grăsimi. Amestecurile adecvate pentru pielea atopică sunt loţiunile ce susţin bariera de protecţie naturală a pielii.
Agenţii antiinflamatori sunt de ajutor în caz de acnee. În gazul tenului gras este recomandat să se evite folosirea totală a cremelor şi doar să se aplice direct agenţii activi puri. În timp ce pielea îşi revine după inflamaţii şi eflorescenţe încet, încet va dispărea şi mâncărimea şi mai ales nevoia de scărpinat. Cauza tulburărilor de cornificare poate fi tratată cu acid linoleic cu condiţia ca acesta să fie combinat cu substanţe carrier asemănătoare fosfatidilcolinelor naturale. De ajutor în acest caz este şi acidul salicilic ce are efecte keratolitice şi anti-prurit.
Dermatita de contact iritativă ca de exemplu dermatita cauzată de scutec după ce pielea a fost în mod constant iritată de substanţe externe în cadrul unui mediu umed. Dacă sistemul imunitar va răspunde acestei probleme, se va dezvolta dermatita de contact alergică. Prioritar în aceste cazuri îl are tot regenerarea barierei de protecţie a pielii. Substanţele astringente ca de exemplu produsele de ceai sau extractul de hamamelis sunt de mare ajutor în porţiunile unde pielea începe să se crape.
Erupţiile cutanate temporare vor dura doar câteva ore şi se pot observa pe antebraţe şi picioare după ce pielea a fost expusă la temperaturi scăzute. Acestea sunt acompaniate de senzaţia severă de mâncărime şi de puncte roşii pe suprafaţa pielii. Deşi sunt neplăcute, acestea nu au nevoie de tratament cosmetic. Protecţia cea mai bună în acest caz este folosirea unui pulovăr sau a unei bluze cu mâneci lungi. Pe de altă parte, temperatura crescută a pielii poate duce deasemenea la apariţia unei mâncărimi latente. Un remediu tradiţional poate fi de folos aici ca de exemplu duşurile alternative calde şi reci ca şi mijloc de acomodare la schimbările de temperatură. Capsaicina (chili) aplicata direct produce mâncarimi severe ce durează câteva ore, paracress (agentul anti rid) produce tresăriri uşoare ce durează câteva minute şi dupa acest efect, pielea tratată va rămâne complet insensibilă.
Gâdilări şi mâncărimi în jurul ochilor pot fi atribuite intoleranţei la folosirea lentilelor de contact, alergiei la fân (polen) sau unui deficit al lichidului lacrimal care este cunoscut sub numele de sindromul ochilor uscaţi şi poate fi tratat cu un sprai de liposomi ce conţin fosfatidilcoline şi prin aplicarea de acid hialuronic pe pleoapa închisă.
Si în ultimul rând paraziţii intestinali pot provoca mâncărimi în regiunea anală. Pe de altă parte tulburările perianale frecvente se datorează unei igiene exagerate. Mâncărimea implicată poate deveni chiar durere dacă se aplică presiune pe termen lung. Cremele ce ajută barierea de protecţie a pielii sunt de ajutor în acest caz.
Ca un principiu procedurile de tratament ar trebui reduse la minim pentru evitarea iritaţiei adiţionale a pielii. Tratamentele abrazive (peelingurile şi microdermoabraziunea) ale indivizilor sensibili la mâncărimi ar trebui deasemenea limitate la minim. Pe lângă examinarea obiceiurilor alimentare deasemenea problemele metabolice ale ficatului şi glandei tiroide ca şi problemele rinichilor sau diabetul ar trebui sa fie luate în considerare pentru a găsi cauzele sensibilităţii individuale.

Acidul hialuronic este un agent activ foarte cunsocut si este de neimaginat, îngrijirea de bază a pielii, a ridurilor şi a sindromului ochilor uscaţi fără ajutorul său.
Acidul hialuronic este un biopolimer natural asemănător zahărului din corpul uman ce se găseşte în mod alternativ sub formă de acid D-glucoronic şi N-acetil –D-glucosamine.
Acidul hialuronic este o componentă esenţială a corpului vitros, lubrefiant al articulaţiilor şi un element semnificativ a matricei extracelulare şi al ţesutului conjunctiv al pielii. Din punct de vedere cantitativ, pielea conţine cea mai mare cantitate de acest agent activ. Termenul de acid hialuronic provine din cuvântul grecesc,,vireous’’ şi se refera la faptul că se găseşte în corpul vitros al ochiului uman.
Dacă acidul hialuronic este prezent într-un context cosmetic atunci aproape exclusiv este vorba de hialuronat de sodiu.

Reţine cantităţi enorme de apă

Acidul hialuronic poate reţine cantităţi vaste de apă. Cu toate acestea există păreri diferite referitoare la cantitaţile reale de apă reţinute de diferite produse de pe piaţă. O asemănare excelentă este dată de popularul desert – jeleu - care se bazează pe o substanţă asemănătoare numită xanthan. Este necesară doar o cantitate foarte mică de pudră pentru a produce cantităţi mari de gel întărit. Datorita capacităţii de a reţine cantităţi mari de apă gelul este interesant din punct de vedere al folosirii în cosmetică. În plus există o calitate suplimentară ce conferă un plus faţă de polizaharide: acidul hialuronic creeaza la suprafaţa pielii o peliculă ce rămâne pe suprafaţa pielii faţă de polizaharidele modificate ca şi carboximetil celuloza sau hidroximetil celuloza, etc. care se crapă ca şi foile de pergament dupa ce apa din preparat s-a evaporat. De aceea poate fi folosit în formă pură ca şi agent activ concentrat.
O indicaţie dermatologică interesantă este şi în sindromul ochilor uscaţi. Folosindu-ne de avantajul de reţinere a apei al acidului hialuronic se folosesc soluţii ce il conţin şi se pulverizează pe ochii inchişi pentru a împiedica apariţia simptomelor tipice de ochi înroşiţi şi inflamaţii cauzate de încăperile cu umiditate scăzută şi unei insuficienţe a secreţiei lacrimale.Deasemenea combinaţiile cu liposomi s-au dovedit de mare succes în atingerea acestui scop.

Îndepărtarea ridurilor

Acidul hialuronic se combină cu cheratina pielii cu ajutorul punţilor de hidrogen în aşa fel încât apa ce se evaporă lasă o uşoară tensiune la suprafaţa pielii ce face sa dispară riduri minore. Un efect adiţional este o uşoară umplere a bazei ridurilor. De aici acidul hialuronic a ajuns sa fie integrat în produsele anti-aging. Vorbind despre xantan: combinaţiile de acid hialuronic şi xantan se completează perfect una pe cealaltă. Legăturile apoase şi efectul de umplere au devansat injecţiile anti rid şi marirea de buze. Astăzi, terapia cosmetică şi dermatologia estetică folosesc acid hialuronic produs prin biotehnologie iar vremurile când acesta era obţinut din creasta de cocoş sunt de mult apuse.

Parţi procentuale - nu sunt neapărat comparabile

Dacă soluţiile cu acid hialuronic (gel) sunt deshidratate prin îngheţare uscată se obţine o materie albă şi sub formă de pudră ce tinde să atragă apa, sau dacă folosim alt termen, este higroscopică. Comerţul face publicitate unor produse cu conţinut mare de acid hialuronic şi în acest context adevărul este de multe ori uşor alterat. Astfel se pot găsi concentraţii de acid hialuronic de 10-20% în diferite produse. Consumatorul nu ar trebui să cumpere produsul în funcţie de aceste procente de continut de acid hialuronic gel sau cu alte cuvinte de acid hialuronic plus apă. Gelurile conţin în general nu mai mult de 1% de materie uscată care prin traducere înseamnă o concentraţie de acid hialuronic de 0,1 respectiv 0,2% şi nu 10-20% aşa cum apare în reclama produsului. Aceste jonglerii ale cantităţilor sunt foarte populare şi în rândul concentraţiilor de extracte.
Comportamentul higroscopic al substanţelor pure determină deasemenea susceptibilitatea lor către microorganismele ce depind de prezenţa apei. De aici, nevoia de a fi stocate în containere foarte bine închise.

Penetrează pielea?

Acidul hialuronic se gaseşte în diferite mase molare. Un indiciu ar putea fi aici masa molară de 1,000,000 Dalton (corespondent al 1,000,000 g/mol). Este susţinut în mod frecvent că acidul hialuronic cu masa moleculară mai mică poate penetra mai uşor în piele şi acidul hialuronic cu masă moleculară mai mare nu poate penetra de loc. În acest context este folosit termenul de acid hialuronic monomer. Dar putem sa afirmăm cu certitudine că aplicaţiile externe de acid hialuronic sub formă de gel sau creme nu vor ajunge la stratul corneum deficitar. Si să nu mai vorbim că nu pot să treacă de bariera naturală de protecţie a pielii intactă. Energia mecanică sub formă de ultrasunete poate susţine ancorarea acestuia în cheratina pielii. Pe de altă parte totuşi s-a observat că aplicaţiile cu ultrasunete duc la formarea unor lanţuri fragmentate de substanţă. O penetrare a substanţelor cu o masă molară mică, ca de exemplu mai mică de 25,00 g/mol nu mai este exclusă. Fragmente de acid hialuronic cu masă molară mică sunt deasemenea eliberate ca transportori în caz de inflamaţii.

Interlinkarea – când este rezonabilă?

Dezavantajul folosirii acidului hialuronic este faptul ca poate fi indepărtat cu foarte mare uşurinţă în timpul procesului de spălare şi de aceea trbuie să fie reaplicat de multe ori. Procesul de degradare enzimatică al materialului folosit în injecţiile anti rid este vazut deasemenea ca un dezavantaj. Pentru a elimina aceşti factori negativi structura chimică a acidului hialuronic a fost modificată de nenumărate ori. Diferitele componente ale acidului hialuronic sunt legate înre ele prin eterificarea grupărilor libere de hidroxil(OH) şi esterificarea grupurilor carboxil (COOH) cu substanţe polifuncţionale ce formează o punte artificială între diferitele componente. Deasemenea poate fi observată deacetilarea grupului N-acetil-D-glucosamine urmată de condensarea cu aldehidele interlinkate şi acid carboxilic. Crosslinkarea (în cruce) sau dubla crosslinkare poate fi o procedură utilă de rezolvare a degradării enzimatice a injecţiilor anti rid cu toate că ingrijirea externă nu este o idee bună deoarece capacitatea de absorbţie a apei este periclitată datorită faptului că numărul de grupuri polare disponibile este scăzut. S-a raportat însă că toleranţa acestor produse interlinkate este excelentă.

Sub formă de microparticule

O alternativă următoare este să se combine acidul hialuronic cu o matrice de 2-(dietilaminoetil)-dextran care este o dextrină modificată chimic cunoscută ca sephadex DEAE A25, hypromellose de ex. o celuloză modificată chimic (methyl-hydroxyprpylcellulose) şi este crosslinkată cu acid hialuronic. Microparticulele ce rezultă deasemenea par să fie sigure pentru a nu provoca iritaţii şi inflamaţii pe termen lung de folosire. Combinaţia se presupune că are o durată de viaţă a învelişului mai mare decât acidul hialuronic normal deoarece este mai puţin susceptibilă degradării de către hialuronidază. În industria de marketing şi publicitate este deasemenea descris cu termenul de acid hialuronic „hyper twisted”.

Combinaţiile cu laser

Soluţiile de acid hialuronic modificate termic ( >sau= de 100 grade celsius) şi tensiunea mecanică ca de exemplu omogenizarea cu presiune crescută şi aplicaţiile cu ultrasunete, ceea ce inseamnă că aceste soluţii vor avea fluiditate crescută şi vor conţine din ce in ce mai multe lanţuri fragmentate scurte, vor penetra mai uşor în stratul cornos, aşa cum este descris mai sus. Au un singur dezavantaj, acela al scăderii capacităţii de absorbţie a apei. Într-o aplicaţie patentată ce descrie procesul deja cunoscut este menţinută capacitatea acestor fragmente de a reapărea cu structura de polimer cu lanţ lung de acid hialuronic după aplicaţia lor pe piele (prin masaj) şi penetrarea cu ajutorul terapiei cu lumină laser infraroşie rece. Până astăzi însă nu s-a putut dovedi acest lucru.

Stimularea producerii naturale

Următoarele alternative interesante aplicării externe a acidului hialuronic sunt in progres:
- o stimulare exogenică a sintezei de acid hialuronic în piele
- inhibarea enzimelor ce degradează acidul hialuronic (hialuronidaze)
Penetrarea agenţilor activi adecvaţi este mai uşoară şi mai elegantă decât penetrarea produselor ce conţin acid hialuronic. Fiind bazat pe principiile de corneoterapie stratul cornos este pregatit pentru trecerea agenţilor activi cu lipozomi şi nanoparticule şi este apoi recondiţionat cu ajutorul unor creme adecvate barierei de protectie naturale a pielii. Avantajuul acestei tehnici este că efectul poate începe exact în locul unde este nevoie.
Formarea de acid hialuronic poate fi stimulată cu extract de boabe de soia de exemplu care este bogat în fitohormoni (isoflavone) ca şi în saponine. Alternativ o combinaţie de liposomi de extract de ,,red clover’’ (fitohormoni) şi extract de ruscus poate fi folosită. Extractul de ruscus conţine saponine ruscine şi ruscoside ca şi agliconi ( agenţi glicosidici fără partea de zahar) ruscogenin respectiv neo ruscogenin. Produse adecvate pentru ochi şi riduri pot conţine deasemenea acid hialuronic cu eficacitate de suprafaţă.

Inhibarea degradării

Multe substanţe cu substanţă asemănătoare polizaharidelor ca şi acidul hialuronic au efecte de inhibare asupra degradării acidului hialuronic. Printre ele sunt heparina si pectinele vegetale ce formează deasemenea un gel ca şi acidul hialuronic şi pot fi folosiţi ca şi aditivi, de exemplu în producţia de marmeladă. Una din cele mai populare substanţe este pectina conţinută în mere. Acizii alginici de fucofita aparţin deasemenea acestei categorii. Ar trebui deasemenea menţionat că derivaţii din aceste polizaharide au acelaşi comportament nefavorabil de penetrare ca şi acidul hialuronic însuşi.
În antiteză totuşi, saponinele(vezi mai sus) ca şi acidul gliciretic, glicirizin şi aescin (obţinut din extractul de castane) au rezultate mai bune. Până acum însă efectul lor nu a putut fi dovedit decât în vitro. Acelaşi lucru fiind valabil şi pentru flavonoidele menţionate mai sus.

Expunerea la soare – doza potrivită
Pentru a mentine functiile pielii si ale organismului in stare bună nu se recomandă folosirea unei protectii solare de 100%. Deci trebuie evitate ambele extreme in ceea ce priveste factorul de protectie solară al cremelor. Se recomandă un factor de protectie de 15-20%. Dacă se foloseste un factor de protectie 18, inseamnă că pielea poate fi expusă de 18 ori mai mult timp la soare inainte de inceperea formării arsurilor. Îmbătrânirea pielii cauzată de radiatiile infra rosii
Un motiv pentru evitarea factorilor de protectie foarte mari este concentratia excesivă in substante-filtru, care poate fi o solicitare foarte mare pentru piele. Mai mult, folosirea acestora duce la inactivarea mecanismului natural de avertizare al pielii, iar excesul de radiatii infrarosii din timpul expunerii excesive la soare duce la imbătranirea prematură a pielii. Pentru a evita acest lucru, se recomandă să evite expunerea excesivă la lumina
solară, mai ales in jurul pranzului, să se expună pielea doar unor radiatii de intensitate moderată (dimineata si după-amiaza), in anumite limite de timp, si folosind o cremă cu factor de protectie 18, de exemplu. Totusi nu se recomandă folosirea in mod regulat a unor creme de zi cu factor de protectie solară pentru pielea obisnuită, deoarece aceasta poate duce la deficiente de vitamina D. Protectia prin impermeabilitate In mod ideal cremele de protectie solară trebuie aplicate cu 10-15 minute inainte de expunerea la soare. Astfel pot fi absorbite bine in piele, fapt care creste si protectia prin impermeabilitate. Cremele care nu contin emulgatori dovedesc in mod clar o protectie prin impermeabilitate mai mare comparativ cu cele cu emulgatori.
Utilizare - Este recomandată aplicarea cremei pe pielea uscată cu ceva timp inainte de expunerea la soare. Deoarece radiatiile solare (infrarosu) atacă mult
pielea, aceasta ar trebui expusă la soare numai un timp limitat, chiar daca este protejată.
Dermocenter va ofera acum posibilitatea de a avea o crema pentru protectie solara special adaptata pielii dumneavoastra.
In urma testului de melanina ( test electronic prin care se masoara cantitatea melanina din piele) se poate afla exact necesarul de factor de protecti pentru pielea dvs.